21 februarie 2017

,

Au uitat artiștii români ce înseamnă creativitatea?


Următorul text nu se vrea a fi o jignire față de cei menționați în cele ce urmează, ci un pamflet. Tratați-l cum se cuvine!

Am uitat să compunem? Am uitat să facem treabă dupa propriul nostru cap? Am uitat să fim creativi?

Tare mi-e că da!

Industria muzicală românească, un subiect ușor iritant, într-o continuă schimbare, că dezvoltare nu prea. Dacă în urmă cu niște ani, cam prin 2000, eram tare mândri de puștoaicele de la Andre ori de extravaganții de la N&D, în prezent suntem bucuroși să auzim șlagărele vremurilor apuse, însă reinterpretate și readaptate. Nimic greșit. E frumos să te bucuri, e bine să îți placă cum sună. Însă sunt puțin confuză. De ce aleg cei mai mulți artiști “să fure” ceva ce cândva a fost mega-bun și să și-l însușească? Chiar am rămas fără inspirație? Chiar nu mai putem fi creativi? 

De curând a ieșit piesa lui Smiley cu cei de la Damian and Brothers – Domnișoară, domnișoară. Sublim. Personal, nu ascult mai nimic din ceea ce reprezintă muzica comercială. Însă pe Smiley îl îndrăgesc, că deh, sunt femeie și e un lucru normal. Cu părul ăla în vânt și barba aia ce-i dă un aer de “hai să fugim în lume”. Oh. Revenind, piesa e drăguță, sună bine și a prins foarte fain la public. Dar totuși, ce s-a întâmplat aici? Mi-a sunat cunoscut la prima audiție, însă m-am gândit că mi se pare. Am cercetat, am reascultat și, de fapt, piesa e veche, cam de pe vremea când maneliștii nu îl invitau pe Dani Mocanu la cina de duminică. 

Asta a fost prima piesă din cele 3 pe care le-am auzit eu. Nu știu câte intră în acest pachet promoțional, cu 70% reducere și fără pic de originalitate, dar mă voi documenta. Promit.
Delia și (din nou) frații lui Damian, ăștia. “Mona”. Cică se mărită Mona, măi! Vai! De la “Da, mamă” până la Mona, există, totuși, o evoluție. Fata a crescut, nu mai bea pentru toți fraierii prin cluburi, ba chiar și-a găsit și alesul. Și toți fraierii ăia stau acum și plâng. Oare sunt invitați la nuntă? Din ce am înțeles eu, Mona asta se mărită pentru bani, că-și vrea coroana. Dar ea nu-i prea deșteaptă, pentru că mirele îi vrea doar corpul. Stai, ce? Translate de balta, știu, nu prea mi-a plăcut engleza la școală. Dacă vrei să fii hater, mă poți contrazice. Dacă ai un suflet blând, dă-mi dreptate. Deci până aici avem o mireasă pe interes și un ginere curvar. Aplauze! Încă o dată, bis, bis. Ce mai, sublim!

Gata, băi, să trecem la lucruri serioase, că Delia nu a scos piesă numai așa, pentru bani. A lansat treaba asta, alături de misteriosul concept, frații lui Damian, fiindcă a dorit să ne umple sufletele de bucurie. Hai să ne bucuram cu Mona! 

Eu, sincer, nu am înțeles nimic. Am dat replay peste replay, am căutat versuri pe net, am ascultat cu atenție, și tot îmi dă cu virgulă. Asta e ceea ce numesc eu mind-fuck!
Băieții mai au colaborări și cu Loredana Groza și Connect-r. Și mă repet, poate nu am înțeles eu întregul concept și rog a-mi fi iertată confuzia!

Ca să nu zică nimeni că am eu ceva cu Damian and Brothers și colaborările lor cu cei mai râvniți artiști de la noi, am mai găsit o piesă care, se pare că, nu are nicio legătură cu vreunul din cei menționați anterior. AMI și What’s Up – Un actor. Mi-a venit să plâng. Piesa Laurei Stoica o știam de la maică-mea, care a idolatrizat-o ani la rând. Mi-a plăcut dintotdeauna și o ascultam de fiecare dată când aveam ocazia, de fiecare dată când eram singură și fără iubit. Nu de multe ori. OK. A lipsit din playlist vreo 5 zile, dar în rest, a fost mereu prezentă. Melodia originală e superbă, un șlagăr românesc pe care îl știe toată națiunea. Ori mă rog să îl știe. 

În fine. Treaba cu piesa reinterpretată de AMI e că nu înțeleg videoclipul. Și iarăși m-am chinuit. În rest, aceeași idee. O piesă veche, cunoscută, iubită la vremea ei, readusă în atenția publicului larg doar pentru un semnificativ caștig. 
Este foarte trist. Munca altora este astăzi apreciată de necunoscători, care cred că respectivele piese le aparțin în totalitate iubiților lor idoli. 


Dragi artiști români, ce ziceți, mai creăm și noi? S-așa ne prostim unii pe alții, dar până când?


Urmăreşte-ne pe Facebook!