Mă uit în ochii tăi (Ei bine, nu chiar, din moment ce, probabil, citeşti articolul ăsta, dar de dragul figurilor de stil, ne putem preface că aşa e) şi îţi spun că nu ai nicio şansă.
Vreau să spun că dacă citeşti articolul ăstă şi te vei uita peste lista de mai jos şi nu te vei recunoaşte în cele şapte puncte, ai putea să începi să te îngrijorezi.
De fapt, ar trebui să fii foarte îngrijorat. Ar trebui renunţi la tot ce faci şi să îţi pui la îndoială propria existenţa pe pământul ăsta. Ar trebui să-ţi găseşti o oglindă, să te uiţi în proprii ochi să ridici o mână sus şi să te loveşti peste faţă cu ea.
Ai înţeles? Acum repetă procedeul de mai sus până îţi bagi minţile în cap şi continuă să citeşti atunci când eşti pregătit.
I’m Talkin’ Bout Skill, Son!
Mă refer la faptul că ar trebui să ieşi din zona ta de confort, să faci nişte mutări serioase şi să îţi dezvolţi nişte abilităţi care să te ajute în viaţa reală, în afară bulei de protecţie oferită de ai tăi sau de îndoctinarea ideologică ce domină întregul nostru sistem educaţional.
Skill-uri care pot fi dobândite de toţi cei care sunt dispuşi să plătească preţul pentru însuşirea lor. Abilităţile care se câştigă repede, se sting la fel de repede. Mă refer la skill-urile care nu pot fi învăţate într-o sală de clasă sau într-o carte. Skill-uri pe care le poţi învăţa doar făcându-le şi repetându-le.
Acele skill-uri care pot fi dezvoltate atunci când îţi descoperi sinele cu adevărat. Atunci când te expui în faţa posibilităţi nereuşitei. Acele skill-uri care pot fi dezolvate când eşti dispus să te expui riscului pentru a reuşi să faci "that one amazing thing".
Skill-uri pe care până acum, ai crezut că le ai.
De fapt, ceea ce vreau să-ţi spun este că, în acest joc numit viaţă, nu ai nicio şansă...
1) Pentru că nu ai eşuat îndeajuns
Pentru că eşti comfortabil cu propria ta mediocritate; pentru că alegi să nu încerci. Pentru că e mai uşor să vorbeşti despre studiul unei noi limbi decât să o înveţi cu adevărat. Pentru că crezi că toate lucrurile sunt prea grele sau prea complicate aşa că alegi să nu le mai faci deloc sau să „laşi pe mâine”.
Pentru că îţi urăşti locul de muncă, dar nu îţi vei căuta altul; pentru că este uşor să respingi refuzul. Pentru că în timp ce alegi să nu încerci, eu sunt gata să eşuez, provocându-mă pe mine, învăţând lucruri noi.
Pentru că dacă eşuez, învăţ, şi apoi îmi reglez direcţia astfel încât să mă asigur că mă îndrept mereu înainte. La fel ca în procesul de facere al oţelului, am trecut prin foc şi am fost zdrobit ca să prind formă. Forma unei săbii cu colţuri lustruite şi cu o lamă atât de ascuţită încât te poate tăia în două bucăţi dacă nu eşti la fel de călit.
2) Pentru că îţi pasă de ceea ce cred ceilalţi
Pentru că crezi că să fii diferit este cool doar în măsura în care eşti la fel de "diferit" ca şi ceilalţi. Pentru că ţi-e teamă să îţi recunoşti adevărata natură doar pentru că îţi e frică să nu te judece ceilalţi.
Pentru că îţi pasă mai mult de lucrurile pe care le ai decât lucrurile pe care le-ai reuşit. Pentru că atunci când îţi cheltui banii pe îmbrăcăminte, maşini scumpe sau nopţi în cluburi, eu îi voi investi în mine. Şi în timp ce vei încerca să te potriveşti cu lumea, voi face ca lumea să se potrivească cu mine.
Pentru că îţi pasă mai mult de lucrurile pe care le ai decât lucrurile pe care le-ai reuşit. Pentru că atunci când îţi cheltui banii pe îmbrăcăminte, maşini scumpe sau nopţi în cluburi, eu îi voi investi în mine. Şi în timp ce vei încerca să te potriveşti cu lumea, voi face ca lumea să se potrivească cu mine.
Pentru că, în mod nebunesc, îmi voi abandona toate incertitudinile în legătură cu mine, şi mă voi expune în faţa lumii aşa cum sunt. Voi deveni imun la impactul opiniei tale şi voi sta dezbrăcat, fără inhibiţii, într-o mulţime de idei, simţindu-mă comfortabil pentru că ştiu că, în timp ce tu te-ai căsătorit cu mediocritatea, eu am explorat excepţionalul.
3) Pentru că te crezi mai deştept decât eşti
Pentru ca ai făcut tot ce au făcut şi ceilalţi; pentru că studiezi şi citeşti exact ce studiază şi citesc ceilalţi. Pentru că ai învăţat doar ca să treci testul ăla şi crezi că asta te face deştept. Pentu că crezi că învăţatul e doar chestia aia pe care oamenii o fac în şcoli.
4) Pentru că nu citeşti
4) Pentru că nu citeşti
Pentru că citeşti doar cărţile pe care eşti obligat să le citeşti şi nimic altceva. Pentru că crezi că istoria şi filosofia sunt stupide.
Pentru că preferi să te uiţi la Măruţa sau la Capatos în loc să explorezi ceva nou, să intri în gândurile altui om printr-o încercare de a înţelege mai bine lumea din jurul tău. (Da, ai ghicit, treba asta se face prin citit)
Pentru că, probabil, nu citeşti articolul ăsta, deşi ştii că ar trebui. Pentru că oamenii care citesc ştiau deja lucrurile pe care le-am scris.
5) Pentru că îţi lipseşte curiozitatea
Pentru că crezi absolut toate ştirile pe care le auzi. Pentru că refuzi să te întrebi
„Dacă e o minciună?” şi să accepţi posibilitatea că ar putea fi; Pentru că mă numeşti un "ştie-tot", dar refuzi să te numeşti pe tine un "ştie-nimic".
„Dacă e o minciună?” şi să accepţi posibilitatea că ar putea fi; Pentru că mă numeşti un "ştie-tot", dar refuzi să te numeşti pe tine un "ştie-nimic".
Pentru că sunt însetat de cunoştiinţă, indiferent de subiect.
Pentu că în timp ce eşti ocupat jucându-te Candy Crush sau Megalopolis, eu citesc despre teoria corzilor sau psihologia umană.
6) Pentru că nu pui întrebări
Pentru că nu înţelegi puterea plasării corecte a întrebărilor în viaţă, dezaprobările respectuase sau puterea de a lupta pentru ceea ce crezi chiar dacă ideiile tale nu sunt considerate atât de cool.
Pentru că te complaci în ignoranţă şi în bula ta de autosuficienţă. Pentru ca te consideri un om prea inteligent ca să pui întrebări.
Pentru că ignori pe toată lumea în afară de tine. Pentru că urmaresc modul în care spui lucrurile la fel de atent cum îţi ascult vorbele; şi spui mult prea multe.
7) Pentru că nu poţi suporta adevărul
Pentru că refuzi să admiţi că nici măcar nu ştii lucrurile pe care nu le ştii. Pentru că chiar dacă ţi-aş fi spus că totul va fi diferit de mâine, vei aştepta până a doua zi ca să faci ceva.
Pentru că mergi cu nasul pe sus, fiind inconştient de lumea din jurul tău. Mulţumit în ignoranţa ta privind realitatea ce stă atât de aproape de faţa ta încât dacă ţi-ai scoate limba afară, măcar odată, ai gusta şi ai realiza cât de delicioasă este de fapt.
Pentru că ai deveni dependent instantaneu. Nereuşind să te desparţi de adevăr. Fiind în sfârşit capabil să înţelegi lipsa ta de înţelegere, şi atunci ai vedea şi ai ştii că sinugurul lucru care nu te lasă să faci ceva cu adevărat măreţ eşti chiar tu.
